Locuri de cult

Locurile de cult trace din vestul munţilor Rodopi în mileniul I a.Chr.

Aleksei Gotzev, Muzeul şi Institutul de Arheologie din Sofia

În ultimii ani un interes deosebit în problema locurilor de cult trace poate fi observat în dezvoltarea arheologiei trace graţie cercetătorilor. Cauzele acestei tendinţe în dezvoltarea arheologiei bulgare pot fi căutate în câteva direcţii. Pe de o parte, sursa disponibilă de bază a crescut considerabil-au fost descoperite multe locuri de cult şi parţial studiate în diferite regiuni din Tracia antică. Materialele recoltate ridică o serie de întrebări şi sistematizarea acestora reprezintă următorul pas pentru cei care studiază arheologia sacrului din Tracia. Scopul principal al acestui articol este de a prezenta câteva probleme legate de studierea locurile sacre din Tracia. Limitele cronologice sunt-mil. I a.Chr., perioada de consolidare a trăsăturilor etnice trace şi a dezvoltării din punct de vedere cultural, social, economic a tracilor, perioada de apogeu a triburilor trace.

Rolul şi importanţa regiunilor particulare în încercarea de a prezenta unele aspecte din cultura Traciei este recunoscută în literatura arheologică. Cele mai mari şi mai importante regiuni cu caracteristici individuale identificate sunt sud-estul, nord-estul Bulgariei, estul şi vestul Rodopilor, dar şi altele. Un rol crucial în dezvoltarea arheologiei de cult a triburilor trace îl are vestul Rodopilor şi cauzele sunt bineînţelese. O astfel de regiune importantă, care permite de a reconstitui unele aspecte din cultura Traciei este şi estul Rodopilor (Nekhrisov 2005).

O interesantă şi atrăgătoare oportunitate poate fi analiza comparativă între situaţiile din ambele zone a munţilor Rodopi, care ar fi trebuit să devină un subiect al viitoarelor cercetări. Aceasta va permite la înregistrarea monumentelor, la clarificarea unor probleme în arheologia de câmp. Cel mai bine acest lucru este prezentat în vestul Rodopilor. În anii 70 ai secolului trecut aici au fost studiate mari complexe ce au dus la crearea unui registru al monumentelor arheologice din această regiune. Această tendinţă de a localiza şi a înregistra centrele de cult trace din mileniul I a.Chr. a fost continuată în realizarea unui proiect început în 2001. Scopul acestuia a fost investigarea centrelor de cult trace în regiune unde acestea sunt observate din unghiuri diferite, adunându-se şi analizându-se informaţii din diferite surse. Un obstacol major care stă în faţa cercetătorului este şansele mici de observare în implementarea cercetării de câmp din vestul Rodopilor. Astfel nu suntem siguri că utilizarea anumitor metode de investigare va restabili tot (sau cel puţin o parte) din tabloul localizării diferitor tipuri de situri arheologice. Munţii sunt în relaţie cu centrele de cult, aceştia dominând peste suprafaţa înconjurătoare.

Mai devreme, expediţia complexă internaţională, care a efectuat cercetări în emporionul Pistiros (Mariţa Superior), a început cercetarea de câmp pentru înregistrarea siturilor arheologice în regiunile legate de emporion. În direcţia sudică a munţilor Rodopi de asemenea au fost descoperite situri ce pot fi relaţionate cu practicile de cult trace datate cu sfârşitul mileniul II- mil. I a.Chr.

În 2001 s-a început proiectul „Centrele de cult din vestul Rodopilor” cu participarea Institutului de Arheologie şi Muzeului din cadrul Academiei de Ştiinţe a Bulgariei, Universităţii sud-vestice „Neofit Rilski” şi Muzeului Etnografic din Plovdiv. Scopul major al acestui proiect ştiinţific era acela de a vizita centrele de cult datate cu mil I a .Chr. în acea parte a munţilor pentru a colecta noi materiale ce ţin de cronologia lor, de a rezuma şi clarifica elementele de bază din timpul realizării activităţilor ritualice a triburilor trace. Echipa a folosit şi informaţia obţinută din tradiţiile, obiceiurile populare.

La acest moment sunt cunoscute peste 20 de situri de cult din mileniul I a.Chr în această regiune. Informaţia colectată este demnă de încredere. Situaţiile şi construcţiile înregistrate sunt datate cu precizie şi pot fi utilizate în analize comparative juxtapuse în contexte similare cu alte situri din sau în afara regiunii.

Astfel de locuri sacre din vestul Rodopilor sunt siturile din satul Babyak, Tsrancha, localitatea „St. prophet Elijah” lângă oraşul Velingrad, localitatea Dolna Veselitsa de pe teritoriul satului Semchinovo, s. Debrashtitsa şi localitatea „Golyam Kosoman”.

Obiectivul acestui articol nu include concluziile rezultatelor obţinute în studierea locurilor sacre trace, dar o încercare de a ilustra câteva trăsături a cercetării locurilor de cult din mileniul I a.Chr. din munţii Rodopi şi de a determina problemele ridicate de fiecare sit. Fără îndoială, unul din cele mai importante religioase monumente din acel teritoriu este sanctuarul de la Babyak din nord-vestul Rodopilor.

În timpul anilor 80 şi începutul anilor 90 studiile asupra antichităţilor trace în vestul Rodopilor şi în zonele limitrofe au continuat în câteva direcţii. Iniţial, ar fi de menţionat cercetările la sanctuarul tracic de la Babyak. Au fost organizate 12 campanii de săpătură pentru a elucida aspecte separate ale activităţii acestui sanctuar, caracterul şi importanţa lui.

Este imposibil ca în cadrul acestui articol să caracterizăm exhaustiv toate materialele arheologice. Totuşi sanctuarul constituie un model de analiză şi interpretare a spaţiilor sacre trace din această zonă a Traciei antice. Motivele pentru care s-a ales exact acest sit ca model de bază sunt mai multe. Acesta este cel mai bine studiat sit din această regiune. Materialul arheologice de la acest sit aparţine unei perioade cronologice îndelungate- circa 15 secole şi aceasta este motivul de a considera sanctuarul ca un important centru de cult, în plus pe teritoriul acestuia au fost practicate o mare parte din ritualurile trace. Au fost înregistrate numeroase structuri relaţionate cu practicile ritualice trace.

Situl arheologic de la Yadenitsa

Situl a fost vizitat în toamna anului 2003 de către colaboratorii Muzeului de Arheologie „Prof. M.Domaradzki” (or. Septemvri) care au colecţionat numeroase materiale arheologice. Datele preliminare au indicat aici un sanctuar tracic, un centru religios care a funcţionat la sf. epocii Ferului. Situl este localizat pe o pantă mare, între coama/creasta ce separă râurile Yadenitsa şi Râul Diavolesc. Coordonatele GPS: N 42º05.608; E 023º52.401; Alt. 1275 m. Acest sit reprezintă o secţiune de 100-150 m în lung. şi o lăţ. de 30 m, orientat NV-SE.

În regiunea de nord-vest unde creasta unei mari părţi a pantei se separă de masivul central terenul este îngust. Creasta atinge un teritoriu înalt pietros cu o formă neregulată. O parte din acesta a fost distrus în încercarea de a face o trecătoare. În direcţia sudică s-a format o platformă centrală unde pot fi găsite stânci naturale ce reprezintă o zonă înaltă cu o formă neregulară. La poalele pantei este situată o peşteră de 2 m lungime şi o intrare de 0,80/1,3o m în dimensiune orientată în direcţia sudică către r. Yadenitsa. Au fost găsite aici materiale arheologice similare celor din sanctuar.

Un lucru important a fost şansa de a fi cercetată toată regiunea acestui monument, care contribuie la elucidarea funcţionalităţii elementelor individuale ale sanctuarului şi repartizarea lor în zona sacră. Atenţia noastră a fost atrasă încă de la începutul cercetării de o construcţie localizată pe trecătoarea ce duce către sanctuar. Prima întrebare a fost dacă este o formaţiune naturală sau o construcţie făcută de om situată între regiunea sacră şi restul teritoriului. Structuri similare au fost semnalate şi în alte centre religioase din vestul Rodopilor. Oricum, în acest caz noi ne-am confruntat cu o altă situaţie. Aparent, „tumulul” a fost distrus şi restaurarea aspectului original pare a fi imposibilă. Nu se poate de spus dacă a fost un loc de ritualuri şi sacrificii sau a fost folosită ca o frontieră naturală a regiunii sacre.

Pentru a clarifica câteva trăsături-cheie a tumulului, pe partea sudică a fost efectuat un sondaj de 1 m ce s-a început de la vârful construcţiei. A fost descoperit un perete/zid mic (lung.-1,20 m), cu orientarea NE-SV. Zidul era format din pietre tăiate de dimensiuni mari şi medii cu pământ între ele. O continuare a peretului în est şi vest nu a fost documentată. În cadrul acestei secţionări s-au descoperit pietre tăiate împreună cu materiale arheologice. S-au găsit dovezi de activitate umană-un pithoy fragmentat localizat lângă partea cea mai înaltă a dealului lângă zid. Au fost găsite resturi de altare de lut, fragmente de ceramică, mangaluri. Toate materialele colectate sugerează că acest tumul a fost activ în timpul practicilor ritualice care au avut loc aici. Poate fi confirmat şi faptul că această parte de sanctuar reprezintă altarul principal unde erau făcute sacrificii.

Una din cele mai interesante situaţii în cercetare a fost zona aşa numită „Nord”. Scopul săpăturilor de aici a fost de a urmări straturile culturale de pe o zonă mai largă. Terenul are o formă trapezoidală neregulată ale cărei frontiere vestice şi sudice sunt definite de trăsături naturale. Grosimea straturilor culturale în această parte atingea 1.60 m. Au fost descoperite în majoritate fragmente de ceramică, semne făcute din lut, greutăţi de măsură, vertebre ceramice, tave. Acumulări de fragmente de vase au fost găsite şi în partea centrală a terenului. În apropiere a fost descoperită eshara. Se aseamănă cu o formă dreptunghiulară de dimensiuni 09,54x0,77 m. Suprafaţa ei a fost decorată cu o tehnică pseudoşnur, bucăţi de pământ în formă de cruce orientate aproximativ în cele 4 puncte cardinale. Ornamentul este dublu liniat. Eshara este înclinată spre est. Sunt înregistrate concentraţii de fragmente de ceramică şi pietre de dimensiuni medii în jurul esharei. Cercetarea esharei sanctuarului ridică anumite întrebări. Astfel de concentraţii sunt asociate sacrificiilor şi sunt prezente în tracia încă din perioada elenistică. Un fapt interesant este că astfel de altare nu puteau fi găsite în regiuni muntoase înalte, unde tradiţiile vechi de eshare neornamentate s-au menţinut mult timp. Fragmente de altare similar decorate au fost găsite pretutindeni pe teritoriul sanctuarului. Astfel de locuri de foc religioase „eshara” făcute din lut ars cu ornament au fost descoperite în timpul săpăturilor de la emporionul Pistiros.

Concluzii:

Datarea precisă a sitului arheologic nu s-a putut efectua din cauza lipsei de materiale etalon pentru termenii cronologici. În timpul investigaţiei nu au fost descoperite nici un vas de import, monede sau chiar obiecte de metal-bijuterii sau unelte prin care s-ar putea determina limitele cronologice ale acestui sit arheologic. Analiza preliminară a materialelor arheologice descoperite arată că acest sanctuar tracic a funcţionat o perioadă relativ scurtă începând cu sec. IV-III a.Chr. sau chiar mai târziu.

Este de menţionat faptul că lipsesc vasele de import, monedele, există doar o mică cantitate de ceramică lucrată la roata olarului şi un număr limitat de obiecte de metal. Aceste trăsături în cercetare de asemenea confirmă o tradiţie veche care s-a menţinut pentru o perioadă intensivă şi de permanente contacte între triburile trace şi grecii antici, după sec. V a.Chr.

Dolna Veselitsa

Multe interesante paralele pot fi trase din analiza comparativă dintre situaţia din Yadenitsa şi un alt sit cercetat în 2002, sanctuarul de pe Veselitsa Inferior. Este localizat la 3 km sud-vest de satul Semchinovo, la o altitudine de 1110,5 m. Cercetările arheologice au indicat că aici se afla un centru de cult tracic, ocupând o suprafaţă de 100 mp. Practicile ritualice principale nu diferă semnificativ faţă de alte monumente similare deja investigate în vestul Rodopilor. Un mare interes pentru noi reprezintă construcţia de piatră acoperită cu un strat de lut ars de o formă dreptunghiulară neregulată. Construcţia constă dintr-o bucată de piatră de forma un pătrat neregulat înconjurat de alte pietre tăiate. Din partea superioară a acelei bucăţi mari de piatră au fost găsite rămăşiţe ale unei vetre făcut din lut galben, slab ars. Construcţia a fost descoperită in situ, în mare parte fără distrugeri.

De jur împrejur se găseau pietre tăiate, iar sub ele pietre de râu. Aceasta este o structură în care erau realizate anumite funcţii de natură ritualică. În ciuda datării cronologice diferite- eshara descoperită are trăsături similare cu esharele neornamentate din timpul săpăturilor de la sanctuarul din Yadenitsa.

În timpul săpăturilor s-au găsit cantităţi mari de bucăţi de lut, fragmente ceramice şi vase de mână. Ceramica este datată cu începutul ferului timpuriu. Probabil că se referă la un altar primitiv. Pe baza materialului arheologic situl este datat cu secolele 13/12- 9 a.Chr.

Concluzii

În literatura arheologică Rodopii de vest s-au dovedit a fi o reţea de centre de cult trace care erau ca nişte componente interelaţionate intr-un sistem complex. Situaţia curentă din această regiune furnizează o bună oportunitate pentru ilustrarea realizărilor şi problemelor în studierea sanctuarelor trace. Acesta este un teritoriu de contacte între Coasta egeeană şi triburile ce au locuit teritoriul Maritsei Superioare.

Analiza combinată a datelor localizării geografice şi datării cronologice a majorităţii monumentelor arheologice trace din vestul Rodopilor arată că cel puţin de la sf. epocii ferului în această parte a Traciei a funcţionat un sistem complex de „spaţii sacre”. Pentru clarificarea caracteristicilor sistemului şi de asemenea rolul şi importanţa diferitor componente este necesar de grupat monumentele religioase cunoscute din regiune pe un anumit criteriu definit. Scopul acestei diferenţieri este de a identifica cauzele organizării şi continuităţii a unui astfel de dezvoltat mosaic de monumente, cu o structură internă, asociat cu practicile de cult a triburilor trace din această regiune.

Iniţial, este necesar de grupat locurile de cult cunoscute conform criteriului geografic şi de a realiza o diviziune internă mai detaliată. Astfel de diviziune poate fi bazată pe localizarea sanctuarului, caracteristicile formei geomorfologice, începutul activităţilor umane a siturilor particulare şi durata lor, prezenţa/absenţa a diferitor structuri.

Astfel, pe baza acestui criteriu putem să împărţim locurile de cult din acest teritoriu în trei grupe. În prima grupă menţionă sanctuarele localizate pe pantele nordice învecinate cu valea râului Maritsa. De la est spre vest situri cu aşa caracteristici sunt: Racovitsa, complexul de gropi ritualice la est de M.Belovo din localitatea Izvora, Dolna Veselitsa, Hajdushko kladenche, situl din satul Debrashtitsa. Situl din localitatea Popminchin kamak poate fi inclus în acest grup-este construit pe un povârniş cu o vedere excelentă către valea unde râurile Bistritsa şi Maritsa curg.

Tipic pentru al doilea grup este localizarea lor pe coama muntelui sau în vecinătatea imediată sub punctul cel mai înalt. Majoritatea siturilor de-a lungul creastei Dabrash aparţin acestui grup de centre sacre. Caracteristica lor principală este aşezarea lor pe o suprafaţă stâncoasă şi cu o conexiune vizuală între ele.

În al treilea grup sunt cele care sunt localizate în partea netedă a teritoriului amintit- Chepino Valley, sanctuarul de pe muntele Ostrets. Cele mai bune paralele sunt Nebet tepe din Plovdiv şi sanctuarul din localitatea Skaleto-satul Levunovo.

Scopul autorului a fost de evidenţia câteva probleme legate de cercetările sanctuarelor trace, de a arăta diferite variante de interpretare prezentate în materiale arheologice concrete la acest nivel de investigare.